Sfintii marturisitori de la Aiud

Minunile sfintilor închisorilor ne arată că aceşti robi ai lui Hristos au fost răsplătiţi pentru pătimirile lor, avănd puterea de a-I ajuta pe cei bolnavi şi necăjiţi. Vestea despre ele s-a răspîndit în toată ţara noastră, şi chiar în afara ei. Oare cîţi dintre noi sunt în stare în ziua de azi să facă aceleaşi sacrificii şi să moară pentru Hristos, să urce pe crucea Golgotei din închisorile comuniste? Noi muncim oare numai pentru trupul acesta muritor şi trecător? Oare nu muncim numai pentru desfătarea,comoditatea şi bunăstarea noastră?

    Din păcate acesta este un mare adevăr, ne lăsăm furaţi de valul vietii, dacă totul merge bine suntem mulţumiţi, dacă totul merge într-o direcţie greşită, ne lasăm şi noi conduşi în aceea direcţie.Însă nu trebuie să uităm un lucru, noi trăim pe acest pămînt, nu e al nostru, Dumnezeu ne-a dat acest pămînt, Dumnezeu ne-a creat din iubire, şi ne-A aşezat pe pămînt după căderea din Rai. Tocmai acest lucru noi nu îl înţelegem, însă la sfinţi nu este aşa, au cunoscut că viaţa aceasta de pe pămînt este deşărtăciune şi trecătoare dacă nu este unită cu Dumnezeu, care este scopul final al călatoriei noastre în această viaţă. Avem un Valeriu Gafencu care în închisoare a înţeles ca Dumnezeu este comoara lui ceea mai de preţ, a înţeles că iubirea vine de sus de la Creatorul şi trebuie împărtăşită cu toţi camarazii de celulă şi de suferinţă. Şi-a asumat crucea suferinţei, a luat jugul lui Hristos care este uşor, a dus o viaţă neîncetată în post şi rugaciune.Veţi spune că în închisoare este cu neputinţă să te rogi, să posteşti, însă Hristos ne învaţă un lucru colosal pentru mîntuire, măreţ din toate punctele de vedere, Cel care îşi construieşte casa pe stîncă, valurile şi apele marii nu o vor putea distruge.Valurile şi apele mării fiind ispitele acestei lumi care vin de la vrăjmaşul diavol. În închisoare Valeriu şi-a construit temelia credinţei în ,,stînca care este Dumnezeu” şi pe care puterile iadului nu o pot birui.A fost un far care luminează numai în direcţia Iisus Hristos, a fost un bun dascăl şi a dat o educaţie religioasă surorilor de sînge şi celor din închisoare.A murit răpus de tuberculoză pentru că a daruit streptomicina care îl salva, păstorului evreu Wumbrandt, iar apoi şi-a profeţit moartea.Mircea Vulcănescu a fost un alt mărturisitor care a murit jertfindu-se pentru aproapele, a dormit pe ciment iar un tînăr firav a folosit corpul domnului Mircea pe post de pat. Între aceşti marturisitori amintim pe părinţii Arsenie Papacioc, Arsenie Boca, Gheorghe Calciu Dumitreasa (care nu era preot în perioada detenţiei), Ilie Lăcătuşu, Sandu Tudor, multi alţi preoţi şi monahi.Şi mulţi alţi mărturisitori pe care îi rog să mă ierte că nu le-am pomenit numele. Ar trebui ca acesti mărturisitori să fie canonizati, dacă noi oamenii vom tăcea atunci pietrele vor striga în locul nostru. Sfinţii mărturisitori de la Aiud sunt pildă vie, de netăgăduit pentru noi creştinii, un exemplu de viaţă şi mari făcători de minuni.